Deodata, desi pe jumatate adormita, ea simti mangaierile lui. La inceput timide, ca si cum i-ar fi fost rusine. Apoi, mangaierile devenira mai indraznete.
Mai mult, si mai mult, pe tot corpul ei, mainile lui se plimbau cu nesat asa cum se intimpla… nu-si aducea aminte exact, cam cu 4-5 ani in urma.
Senzatii pe care le credea uitate se intorceau. Memoria sentimentelor era vie, si o ajuta sa raspunda la fel. Mangaierile se ingramadeau, se repetau, el o invaluia, o intorcea. Acum era ca un vartej de senzatii de nedescris.
Deodata… nimic. Absolut nimic.
- Ce s-a intamplat? intreaba ea, surprinsa. Te rog, nu te opri, mai vreau!
...
- Shhhh… incerca el sa o linisteasca, gata, am terminat!
- Cum adica ai terminat???
- Gata, am gasit telecomanda, dormi linistita!…