Povestea unui cimpoier

Ca cimpoier,am fost rugat de un director de pompe funebre sa cant la slujba tinuta pt inmormantarea unui om fara adapost care nu avea nici familie nici prieteni. Inmormantarea urma sa fie tinuta intr-un cimitir dintr-o zona indepartata de localitate si omul acela urma sa fie primul care sa-si gaseasca odihna acolo.

Cum nu eram prea familiarizat cu zona de la marginea padurii m-am ratacit si, fiind cam tipicar, nici nu m-am oprit sa cer lamuriri. In sfarsit am ajuns o ora mai tarziu. Am vazut groapa si echipa care tocmai manca dar nu se vedea nici un dric.

Le-am cerut scuze lucratorilor pt intarziere si am pasit catre marginea mormantului deschis unde am vazut ca deja se pusese capacul.

I-am asigurat pe lucratori ca n-o sa cand prea mult dar ca trebuia sa fac ce era corect. Muncitorii s-au adunat pe langa mine, inca mancand. Am cantat din tot sufletul.

In timp ce cantam muncitorii au inceput sa planga. Am cantat cum n-am mai cantat niciodata pana atunci, de la Going Home si The Lord is My Shepherd pana la Flowers of the Forest. Am incheiat lunga secventa cu Amazing Grace si am mers catre masina mea.

In timp ce deschideam usa si-mi scoteam haina am auzit pe unul dintre muncitori spunandu-i altuia "Niciodata n-am vazut asa ceva, si ingrop rezervoare septice de douazeci de ani".