A fost odată ca niciodată un râu mare cât fluviul Dunăre. Într-o parte a râului trăia iepurele iar în cealaltă parte ursul. Într-o zi ursul stătea pe un buştean şi mânca fructe de pădure. Şi în timp ce se bucura de acel mic dejun îl aude pe iepure ţipând după el:
- Ursuleţule, ursuleţule! Mişcă-ţi fundul gras până aici. Trebuie să îţi arăt ceva foarte important.
- Nu acum! Mănânc.
- Hai… E foarte important.
- În nici un caz.

- Te rog. E urgent. Ai să vezi că este o surpiză frumoasă pentru tine.
La insistenţele iepurelui, ursul cedează şi se hotărăşte să treacă râul sălbatic şi încep să caute o trecătoare. Îi luă o zi şi o noapte să traverseze ditamai râul, ajungând pe malul celălalt gemând obosit. Gâfâind îl întreabă pe iepure:
- Ei bine, iepuraş, ce vroiai să îmi zici?
- Hei ursuleţule, uite cât de multe fructe de pădure sunt pe cealaltă parte!